ÎN ATELIER
ARTISTĂ & AUTOARE
Mi se întâmplă să revin la un tablou și să observ ceva care, până atunci, îmi scăpase. Uneori este un detaliu; alteori, întreaga imagine pare să se organizeze diferit. O formă pe care o recunoșteam cu ușurință devine incertă, iar o zonă neglijată începe să susțină compoziția. Tabloul a rămas același. Ce s-a schimbat în felul meu de a-l vedea?
Citește articolul
Privim o imagine și credem, la început, că recunoaștem ceea ce reprezintă. Se desprinde o formă, o relație între culori ne orientează, apare o amintire sau o idee. Totuși, această primă interpretare se poate schimba. Un detaliu pe care nu îl observasem modifică întregul; ceea ce părea evident devine nesigur. Privim din nou, cu o altă idee despre ceea ce avem în față.
Citește articolulÎn fața lucrării Wesen, încerc mai întâi să recunosc ceva. Poate o floare sau mai multe forme cuprinse în aceeași mișcare. Sunt tentată să le despart, să le dau un contur și un nume. Totuși, de îndată ce revin la pânză, urmele care păreau să confirme prima interpretare mă conduc în altă parte. Tabloul nu s-a schimbat. Privirea mea s-a schimbat.
Citește articolul
Ne apropiem de o imagine cu ochii, dar și cu o istorie. Am recunoscut deja forme, am învățat să numim lucrurile, am păstrat în memorie chipuri, locuri și culori. Toate acestea ne însoțesc privirea, adesea fără să ne dăm seama. Dar imaginea din fața noastră are propria ei materie. Liniile ei se întâlnesc într-un anumit fel; lumina apare într-un loc, nu în altul.
Citește articolul
La început nu aveam în minte o formă precisă. Exista un fond întunecat, câteva urme luminoase, apoi o construcție care apărea și se desfăcea pe măsură ce lucram.
Citește articolul
Vocea care vine din altă parte
Citește articolulAm ales titlul Mysterium Coniunctionis atunci când am înțeles că aceste tablouri nu alcătuiau o succesiune gândită dinainte. Ele reprezentau etapele unei căutări mai intime, desfășurate treptat, prin pictură. Această lucrare interioară m-a condus către mine însămi, dar și către lumea din jur, devenită încet mai stranie, mai densă și mai greu de explicat în mod imediat.
Citește articolul
— după Eugene O’Neill, Strange Interlude, 1928
Citește articolul